Întrebarea...Cum învățăm copilul mic să răspundă
la întrebări?
Am întâlnit părinți care au pus întrebarea, în cadrul ședințelor de
consiliere,: „Cum pot să-l fac să-mi răspundă la o întrebare?”sau „De ce nu-mi
răspunde la întebare?”
Ceea ce buie să avem în vedere la un copil de 1-2 ani este dacă acesta este
atent și dacă înțelege ceea ce-i cerem. Putem adresa o întrebare cu referire la
lucrurile familiare cu care copilul este obișnuit și care să fie cât mai
concretă fără a folosi cuvinte pe care acesta încă nu le înțelege. Pentru un
răspuns afirmativ sau negativ la o întrebare îi oferim modelul unor astfel de întrebari si
raspunsuri, discutând în fața lui cu un adult. Folosind intrebari despre
persoane si lucruri foarte cunoscute din lumea copilului, ca de exemplu.:”Asta
e o cana?”; ”Îți e foame?”.
Puneți-i copilului întrebari simple legate de activitatea lui zilnica sau
de nevoile curente. Oferiți-i răspunsul corect fie cu ”da” fie cu ”nu”, însoțițile
de mișcarea corespunzătoare a capului: acceptați la început numai răspunsul
afirmativ sau negativ din cap.
Când copilul poate să vă imite corect, încetați să-i mai oferiți modelul răspunsului.
Întrebați-l în timpul jocului ”Vrei mingea?”. Nu i-o dați până nu face semn din
cap sau spune”da sau nu”.
Jocuri pe care le puteți juca cu copilu dumneavoastră și la care el să
poată răspunde sunt cele de mimă: ( Ex: Punem mâna la ochi și întrebăm: Cine se
ascunde aici?, E mama? Răspuns: Da!)
Sunt situații diverse în care se pot folosii întrebările și la care copilul
poate răspunde cu afirmativ sau negativ.
La masă, când îi oferiți copilului o porție de mâncare, înțrebați-l
”Vrei…?”. Așteptați până când copilul răspunde înainte de a-i „da” sau „nu”. Aveți
grijă să-l întrebați numai în legătură cu lucruri din care doriți ca el să
aleagă.
Oferirea răspunsului trebuie gestionată cu grijă pentru a nu creea un
pattern greșit pentru copil, așteptarea răspunsului în loc de oferirea de către
copil a acestuia.
Aveți răbdare și oferiții copilului
siguranță și căldură vând grijă la tonalitatea cu care ne adresăm, la mimica și
gestica noastră.Acestea pot face diferența în cele mai multe cazuri.
Prof. Psihopedagog
Anghel Elisabeta Elena
