Deficiența de intelect

Deficiența de intelect

Partea I

La noi, prima definiție riguroasă a deficienței mintale îi aparține lui Alexandru Roșca, pentru care această „anormalitate” reprezintă o stare de potențialitate restransă sau o oprire a dezvoltării cerebrale, în urma căreia persoana atinsă este incapabilă, la maturitate, să se adapteze la mediul său, la cerințele comunității, în așa fel încât să-și poată menține existența,  fără supraveghere și sprijin extern. S. Ionescu și V. Radu înțelegeau prin deficiență mintală tipul de deficiență determinată de un complex de factori etiologici cu acțiune defavorabilă asupra creierului în perioada de maturizare a acestuia, având două consecințe principale:

a) oprirea sau încetinirea ritmului de evoluție, îndeosebi a funcțiilor cognitive, și

b) diminuarea competenței sociale.

După Gh. Radu deficiența mintală se referă la fenomenul lezării organice și/sau al afectării funcționale a sistemului nervos central, cu consecințe negative asupra procesului maturizării mintale, al dezvoltării sub diferite aspecte la individul in cauză. Handicapul mintal reprezintă dezavantajul pe care deficiența mintală îl creează în planul relațiilor de adaptare și integrare ale individului respectiv în mediul social căruia îi aparține.

Partea II

Deficienţa mintală se explică prin multitudinea de factori care o determină. În toate formele de deficiență, ca şi cel mintal, stabilirea cauzelor se constituie ca un demers dificil, ca urmare, pe de o parte, a dificultăţilor rezultate din faptul că una sau mai multe cauze pot provoca handicapul respectiv.

După Emil Verza, cele mai frecvente cauze ar fi: leziuni şi disfuncţionalităţi ale sistemului nervos central care determină forme de handicap denumite, de unii autori, ca fiind exogen, patologic, dizarmonic, etc. Factori ereditari, concretizaţi în aberaţii cromozomiale ce duc la aşa-numitele forme endogene. Vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinţilor şi scăderea puterii de procreaţie, tulburările degenerative şi metabolice care influenţează dezvoltarea normală a sistemelor cerebrale. Bolile infecţioase apărute în ontogeneza timpurie, conduc la stagnarea funcţională în circuitele nervoase sau împiedică dezvoltarea cranio-cerebrală. Intoxicaţiile alcoolice sau cu diferite substanţe chimice, care au efecte negative asupra evoluţiei sistemului nervos, factori stresanţi şi oboseala exagerată a gravidei, factori socio-economici, prin neasigurarea alimentaţiei suficiente, privarea afectivă a copilului la vârstele mici, care împiedică achiziţiile în plan intelectual şi nu stimulează dezvoltarea psihică; radiaţiile, care exercită o acţiune negativă asupra dezvoltării generale a organismului. Desigur că am enumerat aici doar cateva cauze probabile și cele mai întâlnite în identificarea deficienței de intelect, dar pe lâgă cele amintite mai sunt și multe altele.