Deficienței de vedere – caracteristici, clasificare.

Deficienței de vedere – caracteristici, clasificare.

Deficiența de vedere este o deficiență de tip senzorial și constă în diminuarea în grade diferite, până la pierderea totală a vederii. Deficienșța vizuală  înseamnă, așadar, diminuarea vederii la unul sau la ambii ochi (binocular), care are loc din perioada vieții intrauterine până la moarte.

În funcție de momentul instalării defectului vizual, deosebim deficiențe de vedere congenitale, survenite în copilăria timpurie, la vârsta anteșcolară, preșcolară, școlară și defecte de vedere tardive. Orbii congenitali sunt complet lipsiți de reprezentări vizuale, iar la orbii cu deficiență de vedere survenită – ținându-se cont de timpul care a trecut de la apariția deficienței până la vârsta diagnosticării – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influență însemnată asupra particularităților psihologice individuale.

În urma cercetărilor desfășurate, distingem câteva grupe de orbi:

orbii congenitali și cei care au orbit în primul an de viață. Persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experiență optică, viața lor psihică nefiind influențată de reprezentările vizuale.

orbii la care deficiența a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceștia se remarcă, mai ales în perioada imediat instalării orbirii (cecității), o intervenție a reprezentărilor vizuale, care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice, fiind vorba deci de o strânsă interdependență a modalităților tactil-vizuale; reprezentările vizuale se sting treptat, însă dezvoltarea recepției tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naștere;

copiii care au orbit după vârsta de 4 ani - aceștia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale. Datele tactil-kinestezice și auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare);

copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime și permit numai perceperea luminozității și a unor raporturi spațiale vagi (mărimea obiectelor și distanță aproximativă) – recurg, de asemenea, la vizualizare, imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice.

Clasificarea deficienților vizuali în funcție de acuitatea vizuală este redată astfel:

Cecitate (orbirea) totală, cu un procentaj al acuității vizuale de 0-0.5

Cecitate practică, cu un procentaj al acuității vizuale de 0.5-2

Ambliopie gravă, cu un procentaj al acuității vizuale de 2-5,

Ambliopie, cu un procentaj al acuității vizuale de 5-20