Peșcolarul

Este foarte important ca prin activităţile în care sunt implicaţi copiii să fie solicitaţi să:

-          analizeze relaţii între obiecte, evenimente, persoane (asemănări, deosebiri, asocieri), pentru a descoperi cauzalitatea, gîndirea critică, rezolvarea de probleme.

-          înţeleagă şi să utilizeze numerele şi numeraţia, operaţiile matematice, măsurarea, gruparea, sortarea, ordonarea, operaţii esenţiale în viaţa de zi cu zi.

-          înţeleagă lumea naturală şi să poată face predicţii; acestea se referă la gîndirea ştiinţifică, care ajută copiii să aplice şi să îşi testeze cunoştinţele prin investigaţie şi verificare.

înţeleagă cum interacţionează oamenii între ei şi cu mediul înconjurător, care sunt condiţiile necesare vieţii. 

Toate aceste activităţi contribuie fundamental la dezvoltarea cognitivă a copilului.

 Perioada preşcolară (3-6 ani)se caracterizeză printr-o dezvoltare complexă şi interesantă cu influenţe biopsihice ulterioare.

        Copilul preşcolar traversează etapa cunoaşterii prin lărgirea contactului cu mediul social şi cultural din care asimilează modele de viaţă ce determnă o integrare tot mai activă la condiţia umană.

      Mediul solicită copilului nu numai adaptari ale comportamentului la sisteme diferite de cerinţe în condiţii de tutelă, protecţie şi afecţiune, dar creează în acelaşi timp o mai mare sesizare a diversităţii lumii si vieţii, o mai densă şi complexă antrenare a decizilor, curiozităţii, trăirilor interne la situaţii numeroase şi inedite. Concomitent se dezvoltă bazele personalităţii copilului şi capacităţile de cunoaştere, comunicare, expresia şi emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate raportate la caracteristicile de vârstă şi dezvoltare psihofizică.

       Există o categorie de contradicţii specifice ce se constituie în planul cunoaşterii. Dezvoltarea imaginaţiei îi permite copilului să descopere faptul că imaginar el poate să se transpună în orice situaţie, chiar şi fantastică, dar în realitate situaţile de viaţă sunt mai restrânse şi nu au semnificaţia bănuită.

În psihologia limbajului infantil se semnalează distanţe de dezvoltare între semantica, morfologia şi sintaxa vorbirii copilului preşcolar. În genere, limbajul fixează experienţa cognitivă şi organizează activitatea.

                    Comunicarea verbală în copilărie îşi pune amprenta asupra dezvoltării psihice a omului, influenţând ansamblul capacităţilor sale sociale.