In octombrie 2001 se nastea
fiica noastra, ALEXANDRA, copil extrem de dorit si de asteptat.
Din nefericire la scurt timp
dupa nastere am primit o veste cutremuratoare si anume ca fetita suferea de
Sindrom Down. Nu stiam exact ce inseamna (ulterior am aflat ca este un dat si
nu o boala, la fel cum am aflat ca exista boli si nu bolnavi, ca fiecare se
manifesta in felul sau), desigur, am cautat sa aflam ce se va intampla mai
departe cu copilul nostru. Pe atunci nu am reusit mare lucru. Toti
ne spuneau "sa vedem cum evolueaza", "vazand si
facand"...etc. Am asteptat, in fiecare zi asteptam o minune,
asteptam sa vina un medic si sa ne spuna ca fetita e ok.
Asta nu s-a intamplat,
timpul a trecut si iata-ne ajunsi la varsta de 2 ani si jumatate, si fetita nu
vorbea. Am fost pe la diferiti medici, chiar logopezi care ne spuneau ca
este prematur sa ne facem griji. Noi ne speriam cand vedeam cum incerca
Alexandra sa comunice cu noi, cum incerca sa se faca inteleasa si nu reusea.
Am hotarat sa incepem ore de
logopedie dar nimic nu se lega.Timpul trecea si noi vedeam cum trece in
defavoare ei. Avea deja 4 ani si nu se putea face inteleasa decat de noi.
Intr-o dimineata am hotarat
cu sotul meu sa cautam pe internet, poate gasim profesori de logopedie, poate
exista cineva care ne poate indruma intr-o anumita directie.
Dumnezeu ne-a aratat exact
unde sa cautam si asa am cunoscut-o pe Bety, ca mai apoi sa-l cunoastem si pe
sotul, Cristi. Ne tot spuneam ca astfel de oamnei nu ti-i poate scoate in cale
decat Bunul Dumnezeu.
Sigur ca la inceput nu ne-au
dat prea mari sperante lasand tot timpul parca loc de mai bine. Alexandra s-a
imprietenit imediat cu ei amandoi, si desigur ca rezultatele nu au intarziat sa
apara.
Incet, incet totul incepea
sa capete contur, Alex incepea sa cunoasca din ce in ce mai multe, incepuse
chiar sa pronunte cateva cuvinte mult mai devreme decat ne-am fi asteptat; stia
sa spuna cum o cheama si cati ani are, putea recunoaste forme geometrice,
culori, facea puzzle la inceput din 4 apoi din 8 piese etc.
Acum Alex recunoaste
literele alfabetului si scrie mai bine decat ne asteptam.
Desi sunt extrem de tineri,
au reusit prin competenta si profesionalism, sa se impuna in fata ei, dar si cu
mult, mult suflet si multa dragoste fata de acest copil cu problemele ei.
Acum Alex are aproape 7 ani,
in toamna va merge la scoala iar vocabularul ei a prins contur!
Bety si Cristi au reusit sa
faca din Alexandra un alt copil, un copil care poate spune multe, care cunoaste
multe, care stie sa faca diferente, care are pareri si pretentii pe care si le
pote sustine si exprima, putand fi inteleasa de oricine nu numai de noi.
Putem spune ca Bety a fost
"zina buna" care a dat aripi de inger copilului nostru.
Le multumim din suflet si ne
dorim ca toti parintii cu copilasi cu probleme sa intalneasca astfel de oameni,
iar parintilor care au deja copiii in grija acestei echipe minunate de
profesionisti sa fie siguri ca lucrurile vor merge din ce in ce mai bine.
Familia Calota,
24 iulie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu